Capitolul 682

Eva a chicotit ușor, râsul ei ușor, dar cu o ascuțime care a sfâșiat tensiunea dintre ele. Pentru cineva din afară, scena ar fi putut părea un schimb de replici prietenos, având în vedere atitudinea ei relaxată, dar tonurile subtile erau departe de a fi cordiale. „Vai, domnule Johnson”, a început ea, zâmbetul lărgindu-i-se ușor, „permiteți-mi să vă clarific ceva. Nu devin disperată - mai ales pentru lucruri de care mi-am pierdut deja interesul.”

Zâmbetul ei dispăru într-o clipă, înlocuit de o expresie rece, lipsită de emoție, care îi trimise un fior rece pe șira spinării. Lumina din ochii ei se stinse, lăsând în urmă doar o hotărâre glacială. Schimbarea fu atât de bruscă și de pronunțată încât îl lăsă pe Mark uluit pentru o clipă, greutatea cuvintelor ei înfipându-se în el ca niște pumnale.

Profitând de ocazie să se prezinte într-o lumină bună, Christine a afișat un zâmbet luminos pe față în timp ce o privea pe Eva. „Soro, nu te simți ofensată de Mark. Știi cum e uneori, nu vrea să spună...”