Capitolul 589

Pe măsură ce minutele treceau, respirația ei s-a uniformizat complet, iar Damien își dădu seama că a căzut într-un somn mai adânc. Se lăsă ușor pe spate pentru a-i observa chipul liniștit, dar mâinile ei îl prinseră mai strâns de cămașă, trăgându-l mai aproape.

—... Damien... mormăi ea, cu vocea abia auzită.

Ochii lui s-au mărit la sunetul numelui lui de pe buzele ei. Un zâmbet blând s-a strecurat pe chipul lui.