Capitolul 480
Gâfâi, luptându-se să atragă oxigen în plămâni, corpul ei strângându-se involuntar, pregătindu-se pentru următoarea lovitură. Fiecare mușchi din miezul ei se încorda de parcă ar putea-o proteja, dar știa cum se juca acest joc. Încercau să o rupă, nu fizic, ci mental. În situații de genul acesta, dacă ea nu le dădea ceea ce își doreau, frică, durere, supunere, nu ar face decât să escaladeze, să împingă mai tare, să o facă să țipe. Singura modalitate de a supraviețui era să-i dai ceea ce își dorea și ea trebuia să-și joace rolul perfect.
Și când a venit al doilea pumn, direct în stomacul ei din nou, nu a putut opri strigătul de durere să-i iasă din gât.
Când a venit următoarea lovitură – de data aceasta îndreptată din nou spre stomacul ei – ea a scos un strigăt de durere. Nu prea tare, dar suficient pentru a satisface nevoia bolnavă de control a bărbatului.