Capitolul 86
POV LUI VALERIE
Știu că decizia mea bruscă a fost o prostie, dar nu m-a deranjat deloc, a fost mult mai bine decât să stau împreună cu răpitorul meu și cu mama vitregă a lui Stephano, care din motive necunoscute mă supără. Mintea mea era încețoșată de mai multe gânduri în acest moment și făceam tot posibilul să șterg gândurile nedorite din minte în timp ce mă concentram pe condus.
În timp ce mergeam pe autostradă, am început să mă simt neliniștit pentru că habar n-aveam unde mă voi duce în acest oraș străin. Eram deja departe de casa părinților lui Stephano, așa că nu mai aveam cale de întoarcere, nu cum aș fi luat în considerare în orice caz. Am decis că cel mai bine ar fi să verific hărțile de pe telefon, ca să nu mă rătăcesc. Mi-am luat ochii de la drum pentru doar câteva secunde, dar a fost tot ce a fost nevoie. Când mi-am ridicat privirea, am văzut că mașina din fața mea s-a oprit brusc. În șoc și cu capul plin de gânduri incoerente, am virat pe banda următoare și m-am ciocnit cu o altă mașină. Impactul a fost atât de puternic încât mașina mea a scăpat de sub control și a lovit mediana. Capul mi s-a ciocnit de volan și am simțit că cioburi de sticlă îmi străpung gâtul scoțând sânge, am simțit că vederea începe să se încețoșeze. Întunericul făcându-se cunoscut.