Capitolul 73 Pierdut

POV LUI VALERIE

Întuneric... atât de mult întuneric. Nu a fost nicio diferență între momentul în care am închis ochii și când am deschis-o, cu excepția luminii slabe care venea de pe bord. Luminile mașinii s-au stins surprinzător.

Respirația mea era rapidă și grea, inima mi se prăbușește mult prea repede și mintea încă era năucită de ce eram încă foarte în viață. Durerea din coapse care reapar la suprafață mă face să tresare. Am avut și noi răni mici în jurul corpului, ca urmare a cioburilor de sticlă care zburau peste tot.