Capitolul 242

„Într-adevăr norocos”, răspunde Antonio, ridicându-și ochii de la Leila pentru a-l privi pe Tatum cu un zâmbet calm pe buze, „ce te aduce aici? Am auzit că haita Alpha of the Blood Oak nu este una care să se amestece.”

Tatum îi zâmbește înapoi lui Antonio și el se îndreaptă spre el și Leila, fără să-i arunce intenționat nicio privire Leilei în timp ce pășește la masa lor, chiar dacă tot ce vrea să facă în acel moment este să se uite la ea toată noaptea, să-i spună cât de frumoasă arată în rochia roșie din paiete deschisă pe spate pe care o poartă.

Vrea să fie cel care stă acolo unde se află Antonio, cântându-i laudele și adularea, exprimându-și admirația, vrea să-i spună cuvinte dulci care o vor face să lumineze camera cu zâmbetul ei frumos și eter, glume care o vor face să râdă atât de tare până o doare burta, dar el nu poate face nimic din toate astea și văzând un alt bărbat în poziția pe care și-o dorește mai mult decât orice poate descrie în cuvinte.