Capitolul 167

I-a mângâiat și i-a spulberat inima în același timp dar l-a și bucurat că sacrificiile pe care le-a făcut pentru a o aduce înapoi pe Leila au valorat măcar ceva, chiar dacă l-au costat singurul lucru pe care și-l dorește cu adevărat, o viață alături de ea.

Ceea ce simțea în ziua aceea nu era nimic în comparație cu orice vrăjitorie cu care încercase Carmela să-l păcălească.

Mirosul Leilei era singurul lucru care îi umplea nările, dorința lui pentru ea era cea mai puternică care fusese vreodată. Lupul lui urla de bucurie ca niciodată, propria lui bucurie nu cunoștea limite, la fel și ura lui pentru Carmela.