Capitolul 87

Cu un jurământ, Lucien și-a strâns pieptul acolo unde îl străpunsese glonțul, în timp ce se învârtea pentru a-și proteja soția de ucigașul care stătea în prag. Brațul drept, brațul de tragere, atârna fără viață în timp ce cămașa îi păta de sânge, pătrunzând până la geaca pe care o purta.

Proserpina a mișunat un zgomot de durere, încercând în zadar să stopeze sângerarea, uitându-se neputincioasă în jur căutând ceva care să lege brațul iubitului ei în timp ce acesta stătea în picioare, cu fața cenușie de durere și furie, în timp ce îl privea pe bărbatul apropiindu-se de ei. Întorcându-se neputincioasă, ea stătea în fața soțului ei, apărându-l cu trupul ei, uitându-se cu privirea la bărbatul care intrase, care își ridica brațul și țintea să tragă din nou.

Proserpina