Capitolul 134
Mâinile au început să-și miște din nou mâinile, privirea lui s-a fixat pe a mea, îndrăznindu-mă să fac o mișcare. Am vrut să strig, dar degetele lui s-au înfipt în coapsa mea și nici nu a avut nevoie să spună nimic ca să înțeleg mesajul - nici nu îndrăzni!
Am închis ochii și mi-am mușcat buza când am simțit trecător degetele lui Mark zdrobindu-mi marginea chiloților. Genunchii mi s-au curbat sub mine când degetul lui sa apăsat pe chiloții mei. Eram sigur că singurul motiv pentru care nu căzusem într-o grămadă fără suflare pe podea era pentru că trupul lui Mark era strâns lipit de al meu și abia mă puteam mișca.
— Sydney? Mi s-au deschis pleoapele când Lucas a sunat din nou. Nu pot să cred că aproape am uitat că era acolo. "Sydney, ești acolo, nu?" Vocea lui suna mai urgent și îngrijorarea din vocea lui era mai vizibilă. Mă așteptam pe jumătate să deschidă ușa, dar, în schimb, și-a zgâriat încet degetele pe ușă. — Cineva acolo? Sydney? Este totul în regulă?